&

2011-11-30T14:21:00.001+02:00

Cand iti bate in geam viata cu toate fructele ei coapte ar trebui sa fi nebun sa nu deschizi fereastra.

2011-05-23T12:02:00.002+03:00

Un om confruntat de mii şi mii de ori cu el însuşi nu mai e acelaşi neştiutor care înainte nu era provocat nici mǎcar de un zâmbet. Un om care a trǎdat o data nu mai vede la fel raiul din care a cǎzut. Un trist adevǎr este insǎ, cǎ unii dintre oameni vǎd diferit raiul abia dupǎ ce-l trǎdeazǎ de o sutǎ de ori.

Hristos a inviat!!!

2011-04-24T12:34:00.000+03:00

"Traiesc , dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine..."
Fie ca ceea ce spun multi in ziua de Paste, "Hristos a inviat", sa devina o realitate-marturie intre acei multi oameni fara Dumnezeu..

Rugãciune în tainã

2011-02-02T15:00:00.003+02:00

Îmi pare cerul tot mai de dorit
şi casele de humã tot mai strâmbe, tot mai
morminte, Îţi spun;
…dar Tu mã creşti mereu ,
cu aceiaşi şoaptã îmi rãspunzi: “priveşte înc-o data!”…
Da, vãd atunci cum se înalţã
în soare câte un om, chiar câte doi mai verzi,
Mai foc decât ‘nainte.
“Acesta este rodul !” Tu mã inveţi în tainã,
Iar eu, mã plec din nou, cuminte între ziduri
şi îmi trezesc în minte toţi ochii,
şi spinarea pe care mai car crucea încã un an(…);
şi încã doi ani mã uit
printre rãscruci tot împarţindu-Te pe Tine
cu unul, cu doi oameni,
deşi cocoşul cântã mereu pentru vreun om.
“Acesta-i rodul!”, Tu mã înveţi în taina.

celui mai cunoscut. dragostea

2011-02-01T12:29:00.005+02:00

Când cuvintele coboarã în inimã,
îmi aduc aminte cum s-a ţesut tabloul nostru;
deşi eu nu ştiam picta, şi nu ştiai nici tu.
Cu fiecare vorbã ţintuitã pe piele
Îmi joacã sub pleoape –ca nişte aripi, cum spui-
Mâna Lui cum s-a întins din
celãlalt (…).
Mâna Lui m-a cusut pe mine
de tine; pe tine
de mine.
Atunci s-a împlinit ea, pânza…
Da, s-a prins albul de ochii tãi,
şi mi-au zburat pleoapele în tine,
de am rãmas treazã în mintea ta.
Cât am rãmas cu ochii fãrã uşi!!!
Şi cât de uşi am ramas de-atunci…

Transparentul

2011-01-24T11:30:00.011+02:00

E lumea surda la cuvintele din Tine,
desi din telurile ei a mai ramas doar mita.
E omul acru de atata iad
care-ngrozeste inima din mine.
Si-as vrea sa vina-n lume ea, lumina,
sa ma-nconjoare strans pe dinainte
prin ochii mei care nu stiu sa simta
Divinul pur, iubirea mai fierbinte.
Sa vina-o zi care sa imi cufunde
dorintele in Tine...
Caci doar pribeag ce am ramas prin lume
Nu imi ajunge.
Astept lumina ca pe-o paine calda,
sa-mi infioare trupu-n sufletul din Tine,
si-atunci o sa tot joace-n mine multumirea:
chiar de pribeag voi fi. Voi fi in Tine.

Mai mult decat doruri

2011-01-17T13:04:00.003+02:00

Am invatat sa imi caut si sa imi gasesc Dumnezeul in pantecele mortii, acolo unde incerc sa imi nasc viata, zilnic.
...unde ma urmaresc Saulii in fuga.
... cand asez hotarata pietrele in arma, tintind spre fruntea Goliatului care ma intampina.
Sunt atatea dorinte pe care le-as putea uita fara sa fi avut sansa se le gust implinirea, dar ceea ce ar aduce o moarte a tuturor implinirilor mele ar fi lipsa cresterii unei legaturi cu Creatorul.
As putea sa traiesc cu un vis neinfaptuit sau cu o cerere neascultata, dar as muri de indata ce as inceta sa fiu eu, insumi, o dorinta indeplinita a Lui Dumnezeu.
Nu mai intreb "cine esti Tu, Doamne, de pana si vantul ti se supune?", ci vreau sa ma smeresc (fericesc) in acceptarea adevarului ca El este Viata, si eu as fi doar moarte si intuneric daca nu L-as avea pe El- Domnul, lumina mea.

Iarna

2011-01-16T22:50:00.085+02:00

[...celui care a rasarit in iarna, care mi-a luat chipul in maini si a aprins fulg dupa fulg. Celui care mi-a aratat cum poezia se traieste, nu se scrie.

Aceluia ii sunt poezie.]

Mȃntuirea

2011-01-08T21:44:00.001+02:00

S-a făcut noapte ieri, ştii?
...De mi-au orbit ochii de intuneric,
Mi s-a zbȃrcit obrazul de nelumină,
Şi n-am ştiut ce să fac, c-am înnebunit
Şi mi-am ieşit din piept cu-o mȃnă
să Te caut.
Te-am atins c-un deget, Dumnezeu:
Ia-mi toată mȃna şi scoate-mă,
Scoate-mă afară din [...].
Din lăuntru apucă-mă,
Că nici să mănȃnc nu mai pot.
[Mi-au slăbit mȃinile
Dar Te-am atins cu un deget,
Te-am găsit Doamne!?!]

Cand primavara devreme...

2010-12-30T13:38:00.000+02:00

Au inflorit lalele-n pervaz,
Prin colturi ruginite isi framanta albul
Si nu ma roaga, nu imi cer acceptul.
Doar mai rasar, asa, de parca-n dar.

Mi-au ruginit genunchii in podele,
Dar inca imi ramane-n prag de amintiri
Un cantec de lalele albe
Care ma vor, care ma tin in jar.

[si-atunci ma plec mai indoit
sub primavara devreme
agatanda de rarunchii iernii mele]

Ce tarana sunt, Doamne?

2010-12-29T15:41:00.000+02:00

Oameni, nu imi mai plac a voastre grindini:
As vrea mai bine sa imi moi petalele in ceruri-
Si n-am sa pierd nimic, pentru ca stiu
Ca-n raiul Lui de pe pamant sunt si dureri si bucurii.
Dar ploile sunt blande.[…]

Unui mag

2010-12-27T17:55:00.000+02:00

Tu esti o lume care ma inghite , in ochii orbi apusi inspre treziri.
Iar eu?.. m-aplec sa zbat cu coasta, tot fugara,
flori albe prinse in prundis .
Culoarea ta de cornee se prinde
Si scheauna sa infioare, stranga,
cu arcuri trupul visului de mine:
in cearcan de lumini.

Craciun

2010-12-24T20:49:00.000+02:00

Nu imi strigati mereu in fata,
caci de Craciun nu vreau sa-mi schimb culoarea. Eu imi impart cu Dumnezeu trecutul,
astazi-ul si viitorul. Iar daca voua, limitati prin forme va trebuie un nou vesmant de haine, nu ma rugati sa va impart eu crezul.. O continuare vreau, nu o schimbare.
Nu vreau sa imi impuneti clipe de panda unul inspre altul. Eu vreau un colt de staul, in care sa ma-nvat o data, si-inca-o data.

2010-12-20T01:01:00.000+02:00

Ninge-mi albul cu dantele fine, cand sa le pipai, doar eu sa le cunosc. Sa nu se vada de alti ochi straini, dar sa existe, sfinte, in camarute mici..
Ninge-mi sfant sufletul cu picurii de sange rosu: sa nu se vada, dar se simta!
.. mereu, urzind o viata.

2010-10-31T01:55:00.000+03:00

Un gand se naste...

...iar altul moare.

2010-06-13T21:10:00.000+03:00

Unii ar spune ca libertatea nu exista.

Tu

2010-05-02T21:30:00.000+03:00

Tu ma iubesti ca si cand astazi,
Ar fi si maine,far` de ieri.
Tu ma iubesti. Si-asa vegheata
Si eu te vad tot in prezent.

Tu ma iubesti ca si cand astazi,
Ar fi si maine si mereu.
Tu ma iubesti. Si-asa deodata,
Am prins sa te iubesc si eu.

2010-04-30T21:08:00.000+03:00

Isuse inviat in mine,
Cuprinde-mã în forţe divine
Şi smulge-mi haina de pãmânt;
Cãci nu vreau radacini sã imi întind
Din nou în huma de pãcat.

Introspectie

2010-02-04T22:44:00.000+02:00

In mine sunt ploi maruntite,
Dar dese cu toate acestea...
... tu doar asezandu-te-n suflet
Putea-vei mirosul sa-l dulmeci.

In mine sunt flori risipite
Si valuri de apa-nnodate...
... daca te-ncumeti `nainte
plutind curajos, te-or cuprinde.

In mine-i atata uitare
si-atatea trairi seculare
ca nu stiu de-i astazi sau maine.
Ca stiu ca e cer. Ca e paine.

Pentru cei raniti

2010-02-03T21:10:00.001+02:00

Nu te da batut, copile cu ochiii inchisi de ura din jur
Si nu iti intoarce trupul stingherit de alte brate.
Ramai in soare. Si inoata prin marea din jurul tau.
Caci eu te voi gasi.

Eu, iti voi face cunoscut ca binele exista...
Vei sti sa razi fara s-ascunzi iubirea...

Sinta

2010-02-03T18:27:00.000+02:00

Sunt zgomot si sunt truda,
Cuvant si scriere ma aflu...
Privesc in mine si nu vad
doar ploi senine si suras.
Nu simt incet cum pleoapele-mi adorm
de dragostea ce o gasesc adanca.

Prin radacinile flamandului meu trup
Sunt clipe ce se vor uitate;
Nu stiu, nu sunt, nu ma gasesti
Un alb imaculat si sfant.
Prin tot acest zgomot din mine
nu-ti recunosc vorbitul.

Mai hai o clipa
Si-am sa retin cuvantul;
Si-am sa ma schimb in liniste profunda.

Toata durerea ce sunt
Isi are leac.

Minutul

2010-01-10T01:28:00.000+02:00

A incremenit cerul
Si plumbu-mi pare trist
Mai curma-mi moartea inc-o data
Parinte.

Adaugire

2010-01-10T01:23:00.001+02:00

M-as culege pe mine de pe urmele Tale, Doamne... Chiar din pulberea Ta cernuta daca as fi, tot alb curat mi-ar intinde sufletul peste tarmuri. Chiar daltuita din scuipat cu tina, de Tine vederea mi-ar fi clara. Curata.
Numai de-as ajunge acolo, in talpile Tale Doamne...
...sa picur peste oamenii Tai cerul.

prinos

2009-12-25T21:32:00.000+02:00

S-a nascut Hristos demult si tu inca mai fugi cu monstrii de mana sa iti aduni pe rochie sclipici. Ca si cum steaua nu ar fi stralucit spre Betleem sau ca si cand mortii zaceau putreziti in vale.
S-a nascut Hristos si ingerii fug dupa mine.

&- 47 Asa cum ma cunosti

2009-12-13T16:18:00.000+02:00

Parca s-a muscat asfaltul,
Asaltand timpul cu masura
S-au epuizat nebun si dunele de nori
A mai ramas un cert dar senin cer,
Care tot cere impartit;
Masurat sa fie in doze precise .

As vrea sa raman aici,
Cu puteri inzecite matur,
Cu ochi din vulturi scosi.

...Si nu pot decat sa imi cern planul
Prin secunda ce imi ramane
impartind restul la mine si la tine.

Caci astazi, vezi tu, eu altfel gandesc
Decat acum o mie si una de nopti.

&- 46 Atingere

2009-11-14T23:38:00.000+02:00

Se joaca frunze pe carare
Si ganduri albe se topesc
De-ai vrea sa ma iubesti acuma
In toamna uita-ma , si cresti.

In toamna uita-ma si cresti...

& 45- And

2009-11-13T10:42:00.000+02:00

Trebuie sa fug. Am intrat intr-un cerc inchis, unde aerul ajunge prea tarziu. Prea tarziu. Trebuie sa fug. Imi vajaie urechea si-mi joaca feste mana. Se zbate vena gatului, acolo, unde ar trebui sa pulseze usor si ritmic inspre sanatate.
O fi adevarul relativ, dar eu nu. Sunt fix acolo, intr-un cerc inchis in care aerul patrunde prea tarziu.

& - 44

2009-10-12T22:21:00.001+03:00

[cat as vrea sa ma pierd in o mie de culori]

& - 43 Cenusa alba

2009-10-11T12:55:00.000+03:00

Am vrut sa mut muntii tai, cu credinta...
si-amurgurile tale in ploi de zari senine sa le sfaram.
Dar mi-ai cutremurat fiinta cand
moale ai intins o mana:"Nu!"
Prin muntii mei si-amurguri eu cresc.
Tu, daca vrei, prin ei sa-ti porti doar mangaierea.

Exterior

2009-10-04T01:37:00.000+03:00

Lumina care se intindea usor de-a lungul piciorului ii dadea o nuanta lucioasa placuta. De jur imprejur, aerul se strangea dinspre ea catre exterioar, inadins cautand sa ii contureze forma. Totul parea un complot care ii sporea fetei frumusetea trupului. Nimic nu ii uratea esenta, invelisul i se pastra curat nestins in racoarea umeda a diminetii.
Caldura se intindea pe neasteptate catre linia orizontului,acolo, spre amiaza. Clocotea in vazduh acel miros de toamna verde...
Implinirea toamnei ii cutremura fiinta, aprinzand in ochii ei vapaia unei zile si a unei clipe care de-a pururi va avea sa ramana cuibarita in culcusul ei de inima.
Era toamna mugurilor ei de viata.

Filarmonica este incantatoare

2009-10-03T20:46:00.001+03:00

Seara de doi octombrie 2009: Concertul Orchestrei Simfonice şi Corului Filarmonicii de Stat “Transilvania” va deschide, în această seară, Festivalul “Toamna Muzicală Clujeană”.

Se jucau notele in ochii lor iar intregi, trupuri respirau partituri imbinate de o muzica ingereasca. Ei isi leganau bratele usor sau alert in ton cu zbuciumul patrunzand din partiturile colorate... Oameni, prin sala, uitau sa respire adunand in schimb ingeri tot noduri in piept. Eu, cu ochi inchisi simt si acum vibratiile nascatoare de lumini- ale muzicii- in mine.
Sunt una cu cerul. Un mic ghem de raze nascute din muzica altor oameni. Si ma indrept spre tine.

&- 41

2009-09-25T21:44:00.000+03:00

Bulevard al iubirilor mele.

&- 40 Echilibru

2009-09-24T18:01:00.000+03:00

De-ai cauta sa imi masori cuvintele doar in ceruri, doar in pumni de roua, doar in cantare de iubiri, as trai ca si cum pentru ultima data m-ai lasa inlauntrul inimii tale. Te-as ferici cu disperare, ca si cum in ultima clipa de viata pe pamant mi-ai cere sa te iubesc.
Daca mi-ai vrea tacerile sa mi le intelegi doar in canturi, oh... cate si ce triluri ti-ar zbura inima mea. Oh.
Primeste azi in mana ta mana mea.

&- 39 Paine

2009-09-06T21:32:00.001+03:00

Tu, omule, nu imi vei intelege vreodata chemarea, asa cum eu Ii simt cu degetul zdrelirea pe al inimii pereti, soptindu-mi mereu : "Iubeste."
Nu imi vei atinge niciodata rana in toata insangerarea ei, asa cu El imi provoaca durere, asa cum El mi-o stie pe de rost.
Nu vei citi vreodata definitia Dumnezeului in vorbele mele, dar Il vei pipai in mine. Si-i vei ajunge cu sarutul urmele pasilor din ale mele maini ce te vor mangaia.
Tu, Il vei cunoaste pe Dumnezeu.

[oh, Doamne ai atatea secrete in mine.]

&-38 Spulberarile mele

2009-09-06T12:36:00.000+03:00

Atatea plecari in mine vrei Doamne,
Atatea macinari de ganduri urate
Pana cad
in cer din mine doar ploi,
doar impliniri,
doar fapte.
Pana ce o data,
Intoarsa in mine
voi vedea ochi de ingeri
voi pipai Dumnezeu
Voi aduna matase alba.
Pana atunci
cand
te voi trai pe Tine.

[pana atunci
voi trai cu Tine]

&- 37 Cantec

2009-09-05T18:21:00.001+03:00

&- 36

2009-08-27T21:11:00.000+03:00

N-am reusit sa fug cand pasii imi tremurau in nestatornicie. Cand plat, sufletul asuda, in negru. N-am reusit sa fug nici chiar atunci cand m-am intors cu spatele divinitatii Tale, Doamne. Nu m-am ascuns in nori si nici in patimi desi asa credeam.
Tu mi-ai tesut culcusul chiar si atunci cand in picaj, penajul mi-l umpleam cu sange.

&- 34 Tabloul

2009-08-24T20:36:00.000+03:00

Linişte.
Am hotarât sã-ţi smulg din suflet
Şi greul
Şi deznãdejdea
şi sã-mi înnod cu ele în sfârşit cãrarea.
Cãci te iubesc. Oh, cum!!!
Mai te iubesc de nu ştiu sa îmi plec privirea-
albastrã, gri , verde azur, -spre cer
decât prin tine, decât
Legatã.
Decât…
...sã-ţi plec din toate incheieturile ungherelor mele
umile
toţi paşii. Intregi paşii cãtre tine.

& -34 Rugaciunea

2009-08-16T23:31:00.001+03:00

Jar aprins, Doamne! Jar aprins sa imi fie inima... In care sa sufli puternic spre mistuirea lemnelor mele de patimi. Lemnelor mele de viata. Uita-ma in adancitura dintre stanci, in care vantul Tau, Doamne, bate cu putere. Voi invata sa zbor de-acum mai mult, si mai inalt! Imi voi zidi si cuibul doar pe inaltimile din norii Tai! Sa nu mai uit, sa nu ma uiti!...
Invata-ma cararile Tale. Doamne.

&- 33

2009-08-16T23:20:00.000+03:00

Iubesc inaltimile.

&- 32 Vreau oameni

2009-08-11T00:23:00.000+03:00

Vreau oameni. Sa ma hranesc cu bucuria lor. Nu imi ajung doar ale lor degete cu care framanta norii. Nu imi ajung tineretile dintr-un batran. Vreau oameni. Sa beau din a lor sange pana cand fericirea imi va umple oasele de putere. Nu. Nu ma vreau pe mine. Vreau oameni. Sa imi aprinda rugul ramas in parasire demult, atunci.
Se intampla des ca tu sa privesti spre mine, pasind singur pe strada gandind:
"Ce este cu aceasta fata, ca tot intr-una simt cand trec pe langa ea ca mi se scurge viata? Ca alta am in dar?!... "
Vreau oameni.

&- 31

2009-08-03T23:41:00.001+03:00

Se va naste o a doua zi din mine.

&-30

2009-08-02T14:14:00.000+03:00

Nu-nteleg taina care se ascunde aici.
In varful acesta de inima doar neintelesuri mai urca.
Atat de inalta imi este-mplinirea.

&- 29 Agresiv. Tu copile, nu sti!

2009-07-29T00:11:00.000+03:00

Razboaiele au inceput. Luminile s-au stins. Cortina... demult e ridicata. Se plimba pe strazi caini infometati langa betivi ce umbla pe trei carari. Unii oameni urasc. Altii ucid. Sunt odrasle care isi bat mamele. Atmosfera este poluata. Copii multi cersesc murdari, pe la colturi de strazi. Uneori eu plang. Cateodata, familiile se destrama. Natura moare incet pentru ca oamenii se ocupa cu defrisarea. Dureaza mult pana se nasc alte paduri. Lumea se ineaca in proriile pacate. Devine negru sufletul alb.

[Lui, acolo inlauntrul mamei sale, nu ii pasa. Creste. Se va naste. Si apoi, poate va vrea sa moara.]

&-28 Mic. Poti fi mare.

2009-07-28T19:19:00.000+03:00

Invarti picior mic, incet, in rosie sandala-mbracat...
Vezi lumea-n culori. Frumos se invarte in tine schimbarea. Inchizi ochi. Ametita de viata iubesti.

&- 27 Tu

2009-07-27T18:18:00.001+03:00

spulbera-mi tarana tu iubire divina in clipe,
sa vi iarasi ca un nimb ce se inalta mereu
si mereu
desupra unui inger.

cauta-ma.

&- 26 Cand iubirea pentru oameni va mai bate dureros in poarta

2009-07-24T12:55:00.001+03:00

Inainte sa inchid ochii pe vecie, o sa poruncesc tuturor oamenilor cu chipuri frumoase sa isi perinde intregirea cunoscuta de mine inainte, prin umbra mintii mele. Asa voi sti ca am trait, voi intelege ca nu ati murit deloc, precum nici eu nu voi muri nicicand, chiar daca trupul vostru va fi-n mormant.
Imi veti umplea cu stropi de ploaie rece ochii-nfierbantati de netimp si o sa-mi racoriti voi ultimele clipe in care pleoapele-mi vor mai fi intredeschise. Voi, iubitii mei, cei care stiti acum din plin sa suferiti, sa strangeti maini, si sa-mbracati saracii in vesminte cusute din aur curat.
Voi. Cei ce existati lasand in urma pasi infipti adanc si fara mila in prundul uscat si negru al tuturor timpurilor.

&- 25 Fruct

2009-07-20T22:31:00.000+03:00

Curata ca lacul. In care se scufunda cerul, zilnic atat de adanc, incat isi pierde imaginea clara incet, pe rand, din ce in ce mai profund fiind imboldit sa se gaseasca...
Lupt ca cerul. Greu a fost doar pana acum, doar cat am gasit un lac in care sa imi oglindesc fiinta. In care sa ma pierd lent si singur. Din care sa lupt sa ma recunosc. Si sa imi trasez schema corpului, a inimii, a adancimilor din ochi. Din nou si din nou. Sa ma repet mereu aceeasi, mereu mai frumoasa. Si mai curata.
...cerul atat de profund[...].
...de inalt[...].
...de ... pierdut.
Acest lucru il face atat de special: regasirea. Altii il pierd mereu, iar el nu se lasa maruntit, asa imprastiat.
Voi deveni ca cerul. Curata ca lacul.

[Nu voi smulge idei si fapte patate asemeni negustorilor de sclavi].

& -24 In viata. [sau]. In moarte

2009-07-17T23:42:00.000+03:00

E atat de simplu sa iubesti cand a iubi e tot ce ti se cere. Cand nu existi decat pentru un om in secunda in care esti cu omul respectiv. Atunci traiesti pentru o lume in care tot ce poti face mai suprem e sa iti reversi iubirea in ea. Sa umpli acel univers cu sfintenia unei dragoste curate. Si sa sti ca tot ce se asteapta de la tine este doar cat dai. Sa vrei sa dai cat poti. Sa nu se vrea mai mult decat poti da. E un abandon al fiintei in fericire. Este implinirea dupa care tanjeste o omenire intreaga. E adevarul care sta ascuns in adevar. E pasul care iti intareste piciorul si fantana care se umple chiar daca scoti mereu apa din ea.
Ai trait vreodata acel moment cand ai stiut ca prezentul tau e al tau? Acea secunda in care inima ti-a batut cu putere si nu te-ai temut ca acea bataie va fi primita de catre urechea vecina cu batjocura? Ai gustat acea pace pe care o primesti pe care o primesti doar din bratele unui prieten bun, vrednic, loial?... Cand ai privit pentru ultima oara cerul impreuna cu o persoana fiind, bucurandu-te in timp ce nu stiai daca va veni ploaie sau ninsoare? Cand ai vorbit suflet catre suflet ultima data cu un om? De cand nu te-ai privit in oglinda si sa spui cuiva ce vezi? Cat timp a apus de cand nu ai mai daruit, de cand nu ai mai privit cu sinceritate? De cate clipe nu ai mai iubit?
Cand ai uitat sa traiesti?

&- 23 Epidemie de pacate

2009-07-15T21:53:00.000+03:00

Se-adulmeca trupurile
mintilor incrancenate si tot
ce vor este sa rupa
unul
dintr-altul,
ca o coliba care smuceste
cu-acoperisul in amurg, in cer.

m-adulmeca trupul tau de inima
si
vrea sa cunoasca culoarea din piele.

[sangele tau, sfantul
nu poate
sa poarte pigment eul negru]

&- 22 Indrazneala

2009-07-14T13:33:00.000+03:00

Viata este pentru a fi traita. Ce te faci insa atunci cand conditiile sunt putin "vitrege"? Cand ai vrea sa iesi, sa te misti prin lume, dar esti limitat fie din cauza banilor, fie din cauza altor situatii care te impiedica sa realizezi aceasta miscare?! Si cum faci, daca ai vrea sa si lucrezi si sa si iesi?... si concediul inca nu il primesti!...
Viata este pentru a fi pipaita, gustata. E delicioasa, spun unii. Iti poate oferii multe senzatii tari, afirma altii. E atat de "rece", izbitoare, ca un pepsi cu gheata baut vara.
Intr-adevar, viata este toate aceste lucruri. Si faptul ca eu am blog si scriu din cand in cand face parte din viata. Nu poate fi pusa intre limite. Iti deschide cai si te incurca in acelasi timp pentru simplul fapt ca este viata, si tu esti in ea.
"Viata merita traita": un slogan des intalnit si poate cam prea obisnuit, ati putea spune. De fapt, acest slogan ascunde in el multe taine. Pentru a trai aceasta viata este nevoie a invata cum sa te strecori printre lucruri, precum si de intelepciune pentru a sti pe clanta carei usi sa apesi. Nu se poate trai fara optimism. Nu se poate trai fara voie buna. Fara tarie de caracter, si fara ochii deschisi.

Privesc in jur si imi vine sa urlu din rasputeri: "Invata-ma sa imi traiesc viataaaaaa!!!"

&- 21 Coordonate

2009-07-14T12:31:00.000+03:00

Intinde-ti mana peste mine...
Cu ea, intreg sa-mi definesti fiinta
De parca eu as fi un deal
Iar tu, tu linia de-orizont
care ramane pe retina
oriunde busola mi-ar sopti sa fug.

&- 20 Cuvant spre timp

2009-07-13T17:45:00.000+03:00

Timp frumos, timp oglindit pe intinsele carari de gheata si de soare... Timp ciudat ce iti reversi potretul schimbat pe licaririle de roua ale frunzelor inverzite...
Anotimpuri intregi de lumina purtand trasaturile tale, secunda cu pasi grabiti... De ai putea macar sa iti observi esenta in acele frumoase dealuri pe care cu talpa nesatul le iau in stapanire. Dar e mai bine sa-ti intorci din tine frumusetea far` sa stii ca frumusete-mparti... E-atat de bland el, norul cum vine inspre mine ploi aducand in tine, timp.
Timp... m-ai prins in clopotul din tine caci ale tale limbi asa batand imi umplu plamanii de viata.

Armonia de la miezul noptii

2009-07-10T13:43:00.000+03:00

Numesc aceste vremuri pe care le traiesc "miezul noptii". Criza, razboaie, divorturi, copii lasati pe drumuri, orfani fara posibilitate de a cunoaste ce inseamna dragostea, toate acestea imi amintesc de un miez al noptii negru, in care bate vantul puternic si crengiile salciilor de pe malul raului se inclina salbatic, amenintate sa se rupa.
Am in mine, acum la miezul noptii, o armonie. Este un amestec de sentimente si caracteristici frumoase care nu au legatura cu toate ce se intampla si pe care le-am enumerat, decat faptul ca reprezinta contrastul celor insirate mai sus.
Bunatate, blandete, dragoste[...] Armonia mea de la miezul noptii lumineaza cararea mea ca un inger inaintea mea, cu o torta puternica. Armonia mea. Ca o candela a picioarelor mele.

&- 19 Din nou

2009-07-05T23:44:00.000+03:00

Din nou zambesc cu patimi-
lumina
uituc imi stinge
tot intunericul din mine.
Din nou insirui litere care se tin de mana intr-un avant ce nu se vrea nici poezie si nici proza.
Vrea fericirea sa-mi guste indrazneala.

&- 18 [dedicare, dedicatie]

2009-07-04T11:49:00.000+03:00

Am o idee despre cum sa ma fac cunoscuta cerului. Sa stau pe spate intinsa in iarba scurt taiata, cu ochii larg deschisi sa privesc in sus, drept in ochiul cerului. Sa expir linistit si sa cant frumos un cantec pe care cerul l-ar dori.
Sa vrea cerul sa ma fure...

Am o idee despre cum sa intru in clepsidra timpului. Sa stau in picioare , flexibil si vesel, cu ochii in patru sa m-agat de miezul nisipului care se scurge rapid. Sa-l mangai incet si placut, asa m-ar cunoaste si timpul.
Sa vrea timpul sa fiu al lui...

Am o idee despre.[...]

&- 18 Oglinda mie

2009-07-03T22:54:00.000+03:00

In ochiul tau pot sa petrec , asemenea unui copil fara de griji... Nu imi e frica sa zburd in drumul meu si cantul nu imi este intrerupt de tipete murdare. In ochiul tau atunci cand eu imi plimb prezentul, sunt tot mai ... tot mai frumoasa.

&- 17 Cu viaţa de mânã

2009-07-03T22:51:00.001+03:00

Sunt tânãr.
Se zbate seva-ntre costele mele.
Îmi cântã ingeri când
Mai puţin îi aştept
Şi doruri mã prind de obraz,
Învineţind pigmenţii, dar
E plãcut.
Sã port urmele vieţii pe faţã
Sã stea în unghiile-mi tinereţea
Sã-mi fiarbã iubirea pe buze…
Atât e tot ce vreau sã ştiu ,
Acum.
Cãci am imbãtrânit de tinereţe.

&- 16 chintesenţã

2009-07-02T00:22:00.000+03:00

O sã înmãrmuresc aici.
În pântecu acesta de pãmânt
O sã mã uit, c-aici prin urme m-ai lãsat.
Chiar dacã nu-i veni chiar tu…
Dorinţa ta sã vie.
Eu tot pe vinele de lut rãmas,
În rãdãcini mã nasc
Şi nu mai plec.

&- 15 Dansez in permanenta

2009-07-01T14:58:00.000+03:00

Voi fi sincera cu tine. Trebuie sa fiu sincera. Nu ma simt eu cand nu dansez. Sub privirea ta, dansez intr-una, cu piciorul nestapanit, salbatec, cand moale trupul miscandu-l in ritm, cand avid si furtunos. Nu e o stare fortata, impusa de faptul ca viata nu e atat de frumoasa pe cat ar trebui sa fie si as vrea sa o infrumusetez macar prin al meu dans. Nu, e intelesul fiintei mele, sa raman acolo, in aerul de afara, rece, cald, nisipos sau clar, dansand. Dansez pe cuvinte, pe iubire, pe lacrimi -da, desi suna dramatic- dansez pe fericirea ta si a mea. Nu voi uita niciodata cum sa dansez, chiar daca picioarele imi vor fi amputate.
Trebuie sa fiu sincera cu tine.
Eu sunt dansul.

& -14 summer days

2009-06-29T12:06:00.001+03:00

&- 13 Bonheur

2009-06-21T01:03:00.001+03:00

Te-am cunoscut.Si amintirea ta nu va muri vreodat` la mine-n minte, caci tu ai fost un sfant. Ai fost un drept. Ai fost un Om. Iti vei misca de-acol mereu manunchiul de flori, ce mi l-ai oferit cu drag in acea vara. Chiar daca au trecut de ieri si ierni...
Nu, mana ta n-a inghetat pe-o fapta rea. Te-am cunoscut. Si ai ramas.
...un sfant.

&- 12 Nobilitas

2009-06-19T16:01:00.000+03:00

Cuvintele tale, in o mie de iubiri doar, pentru mine. Frange-mi-le. Am sa culeg miezul ca o pasare infometata un pumn de hrana...

[...asa cum umpli zari si-albastru mie,

Devii atat de nobil...]

[Cu buzele prea alb ma voi intoarce.]

&- 11 O. Goga

2009-06-17T20:35:00.000+03:00

[Nu-i rază să-mi mângâie fruntea,
Încet coborându-mi din stele...
Mai străluci-va vreodată
Altaru-nchinărilor mele?]

&- 10 Bucuria

2009-06-16T21:09:00.000+03:00

Era un sentiment atat de placut, atat de eliberator, acela ca ea plutea incet si sigur, intr-o mare de oxigen, in care aerul se inghesuia in bule mici si pline sa o sature... Infometata si-a deschis gura si a mancat tot ce hrana din aerul curat i-a impins!
Era ca si cum acel cub in care inainte se simtea stransa si-a lepadat laturile si s-a prefacut intr-o libelula care acum ii batea cu aripile in fata spre a-i face racoare... Ca si cum acel lant care inainte se strangea in jurul bratelor s-a rupt de bunavoie si s-a transformat in betele colorate din hartie creponata si moale.
La fel cu acel mister, in care raul ramas pe o carare se transforma in bine, doar pentru tine.

&- 9 Om cu doua luni

2009-06-14T18:07:00.000+03:00

Cresc. Singurã, cu ploaia-n mine, şi luna-n spate ca o povoarã grea cu diamante. Nu îmi mai este noapte-n drum. Cã soare am în suflet de cand tu, tu ţi-ai urcat odata potecile prin ale mele dealuri.

Şi-atât te-aş vrea sã mã cunoşti şi-acuma, aşa crescutã cu soarele-n bucãţi…

&- 8 De ce ?... ceasului i-au cazut limbile.

2009-06-14T10:37:00.001+03:00

In noptile si zilele acestea, ceasul este fara limbi si ticaitul lor nu se mai aude, se mai aud doar Diana Krall sau pe Billie Holiday, Stan Getz si Molly Johnson in reveriile lor. Timpul isi pierde coerenta, iar intruchiparea lui se concretizeaza intr-o licenta cu titlul "rolul consilierii in combaterea comportamentului agresiv la adolescentii institutionalizati".
Este vorba despre o adolescenta.... Ea a trait impreuna cu partintii ei pana cand a implinit trei ani. Pana cand tatal ei a fost ucis de mama ei, iar aceasta din urma a intrat in inchisoare. De atunci e pe strazi, in institutii si incearca zboruri din loc in loc la fel ca un pui ratacit si fara aripi.
De la mama ei a invatat ca nu poti trai fara sa fi agresiv. Fara sa stapanesti cu pumnul. Cu injuraturi. De la ea a invatat ca oamenilor nu le pasa nici macar de ei, cu atat mai putin de ea. Si a invatat-o asta asa... gura catre gura, pumn catre corp, ura catre inocenta, nepasare catre suflet avid dupa dragoste.
In zilele si noptile acestea, timpului i-au zburat limbile, la fel cum unor oameni viata le ofera mai putine lucruri frumoase decat imi ofera mie.

&- 7 Love letters...

2009-06-14T02:12:00.000+03:00

Poate... Poate scrisorile tale de dragoste traiesc doar pana le deschid. Si apoi mor. Se evapora. Poate...
Poate ar trebui sa le agat in tavanul camerei mele, sa lumineze de acolo alb si linistit.

Diana Krall-Love Letters
Asculta mai multe audio Muzica

& - 6

2009-06-13T02:01:00.000+03:00

Luna in camp si flori pe stele. Cum vom invata sa ne amestecam universurile? Desi ... suntem oameni. Oameni din cer, pe pamant.

Tu esti Phoenix

2009-06-11T00:30:00.000+03:00

Orice pas faci e urmat de o cadere. Sau de o ridicare. In fiecare clipa te reinnoiesti in juraminte inconstiente ale faptelor mintii si trupului tau. Spre avant sau spre lene iti impinge cararea fiinta. Ai ales atata timp ce sa faci. Ai ales mult gresit, de asemenea corect.
Continui sa scrii cu degetul pe foaie litere mici, fragile sau brutale. De ce? Pentru ca e timpul in care tu iti scri destinul. E timpul in care nu iti renegi nevoile. In care dorul de pace, dragoste, prieteni, iubit/ iubita, implinire pe toate planurile, relatii trainice, vorbe bune schimbate cu parintii, strangeri de mana sau in brate- prietenoase sa fie alungat. E perioada in care atingi stele cu ochii, vorbe cu limba si inima, cuvinte cu palma, tinte cu mintea...
E clipa ta, numita viata. E renasterea. Prezentul.
Iar tu... tu esti Phoenix.

Tu , care nu esti valea umbrei mortii

2009-06-09T01:52:00.000+03:00

Prin tine
Nu s-au ascuns deloc ostroave
Cu moarte si
Florile n-au tipat de-nghetare.

Prin tine
Nu umbla umbre de-ntunerec
Nici colti...
Frumosul tau e-abia-nceput.

Prin tine
Cand pasii mi-i plimb
Nu ma topesc...
Nu mor, nu ma impiedic ci sper.

Prin tine,
De-o mana cu-a ta eu viata imi port.

& - 5

2009-06-06T02:08:00.000+03:00

S-a apropiat o noapte. O noapte lunga, pentru oameni. Care nu vor sti iubi vor cadea ca secerati, de propria mana. Alti oameni, cari` vor sti sa picteze ceruri in culori pastelate, vor continua sa traiasca...
In aceasta noapte, cerurile vor judeca!

&- 4

2009-06-04T18:33:00.001+03:00

Eu sunt sfarsitul. Ma explic ca fiind sfarsitul propriei minti. Inceputul sfarsitului meu. Eu sunt un goliat care poate fi doborat cu o prastie, cu conditia ca prastia sa se afle in mainile mele. Nimeni de pe acest pamant nu imi poate dicta sfarsitul (si aici nu ma refer la Dumnezeu). Pot sa-mi smulg viata din maini cu un cuvant, pot sa imi indepartez pielea de pe cuvinte cu un alt cuvant. Pot sa devin urat sau frumos, dupa bunul meu plac. Sunt un om. Ce definitie are cuvantul om? Inca nu am reusit sa ii dau de capat in mod integral. Imi cunosc definitia doar partial, doar o bucata.
Si totusi, nu sunt o fiinta cu doar o aripa!

Poezie fara sfasit : &-3

2009-06-04T18:16:00.000+03:00

Intrebari ne pandesc la tot mersul
Parca am fi animale vanate cu arcul;
Arcul fiind viata,
Tolba noi,
Sagetile intrebari...
Cugetari rele se odihnesc mereu
Pe pamantul muntilor nostri
Plini de vai si paduri -
Cugetari in rauri.
Ploi in pusee reci ne zvanta
Paradoxal mintile de deserturi...
Ploi implinite
pe noi.

& - 2

2009-06-04T12:29:00.001+03:00

De exemplu. Oamenii si-au stabilit ca vis suprem, parca, sa fie tot timpul veseli. Iar atunci cand nu reusesc sa atinga acest obiectiv, raman dezamagiti si devin suparati pe cei din jur, pe ei insisi, si pe Dumnezeu. Oamenii se asteapta ca viata sa fie un camp cu flori, bine parfumat si florile aranjate sistematic daca se poate. Ei bine, nu se poate. Viata nu e un camp cu flori. Si noi nu traim doar pentru ca sa fim cu zambetul pe fete. Suntem vii pentru a gusta tot ce inseamna a fi om viu. Si asta implica durere, amaraciune, bucurie (ca doar nu trebuie exclusa), dragoste, dar si accidente, moarte, si inca multe altele de genul acesta.
Asa ca, oamenilor, de ce nu ne venim in fire? Nu e nimic in neregula atunci cand plangem, nu inseamna ca mi-a apus raiul daca ma doare inima, sau capul, pentru ca asta implica a fi om. Om chiar defect.A fi om nu inseamna a fiu "compus" doar din partea cu zambet al perfectului. A exista ca om presupune prezenta unui glob mare si rotund, care se numeste "perfectul omului" si care implica si sensibilitatea care provoaca suferinta, si vulnerabilitatea, care nu place nimanui.
Oamenii incearca sa simta doar o anumita parte a acestui glob din ei, care ii compune. Si nu se poate. Intotdeauna vom simti o durere in acest rotund perfect. Pentru ca suntem ceea ce numim, uneori cu mandrie, "om". Pentru ca vom invata ce inseamna a fi om. Pentru ca oamenii se au doar pe ei insisi. Pacat ca intelesul care da complexitate acestui adevar : "a te avea pe tine insuti", a devenit uitat...

&

2009-06-04T04:06:00.000+03:00

De ce stau in mijlocul noptii gandind ce as putea avea, ce as putea crea, ce as putea crede, ce as putea compune? Nici un adevar nu sfasie mai tare carnea de pe oasele mintii omului decat acela ca nimic din ce ai, respectiv am, nu imi apartine, nu este al meu, si maine noapte va furat. De catre alt om, de catre un vant la propriu intrat in vreo camera de hotel sau de apartament personal printr-o fereastra deschisa; sau in ultima instanta de catre moarte. Oamenilor, suntem atat de legati de ceea ce "avem" incat nici nu ne mai lasam timp sa cugetam la existenta pericolului de a fi furati de iluzia creata de propriile noastre persoane, anume aceea ca suntem stapani.
Doar Dumnezeu mai stie cate gandim, cum gandim si de ce le gandim, pe ele ideile, lucrurile. Nu mai indraznim nici sa ne intelegem noi pe noi insine, nici noi unii pe altii. Suntem ca viermii ce colcaie intr-o mica groapa, incercand sa isi faca loc chiar daca sunt patrunsi de mirosul fiecarui "alt" in jurul lui, langa el, peste el, amestecandu-si transpiratiile in aceeasi groapa mizerabila. Nu vrem sa fim asa. Dar uitam ce inseamna sa fi om. De aceea suntem ca viermii.
Tindem sa nu ne mai avem nici pe noi insine. Ne pierdem incet incet, in aceeasi balta de viermi care s-au parasit pe ei insisi in uitare.