Transparentul

E lumea surda la cuvintele din Tine,
desi din telurile ei a mai ramas doar mita.
E omul acru de atata iad
care-ngrozeste inima din mine.
Si-as vrea sa vina-n lume ea, lumina,
sa ma-nconjoare strans pe dinainte
prin ochii mei care nu stiu sa simta
Divinul pur, iubirea mai fierbinte.
Sa vina-o zi care sa imi cufunde
dorintele in Tine...
Caci doar pribeag ce am ramas prin lume
Nu imi ajunge.
Astept lumina ca pe-o paine calda,
sa-mi infioare trupu-n sufletul din Tine,
si-atunci o sa tot joace-n mine multumirea:
chiar de pribeag voi fi. Voi fi in Tine.