Cand iti bate in geam viata cu toate fructele ei coapte ar trebui sa fi nebun sa nu deschizi fereastra.

Un om confruntat de mii şi mii de ori cu el însuşi nu mai e acelaşi neştiutor care înainte nu era provocat nici mǎcar de un zâmbet. Un om care a trǎdat o data nu mai vede la fel raiul din care a cǎzut. Un trist adevǎr este insǎ, cǎ unii dintre oameni vǎd diferit raiul abia dupǎ ce-l trǎdeazǎ de o sutǎ de ori.

Hristos a inviat!!!

"Traiesc , dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine..."
Fie ca ceea ce spun multi in ziua de Paste, "Hristos a inviat", sa devina o realitate-marturie intre acei multi oameni fara Dumnezeu..

Rugãciune în tainã

Îmi pare cerul tot mai de dorit
şi casele de humã tot mai strâmbe, tot mai
morminte, Îţi spun;
…dar Tu mã creşti mereu ,
cu aceiaşi şoaptã îmi rãspunzi: “priveşte înc-o data!”…
Da, vãd atunci cum se înalţã
în soare câte un om, chiar câte doi mai verzi,
Mai foc decât ‘nainte.
“Acesta este rodul !” Tu mã inveţi în tainã,
Iar eu, mã plec din nou, cuminte între ziduri
şi îmi trezesc în minte toţi ochii,
şi spinarea pe care mai car crucea încã un an(…);
şi încã doi ani mã uit
printre rãscruci tot împarţindu-Te pe Tine
cu unul, cu doi oameni,
deşi cocoşul cântã mereu pentru vreun om.
“Acesta-i rodul!”, Tu mã înveţi în taina.

celui mai cunoscut. dragostea

Când cuvintele coboarã în inimã,
îmi aduc aminte cum s-a ţesut tabloul nostru;
deşi eu nu ştiam picta, şi nu ştiai nici tu.
Cu fiecare vorbã ţintuitã pe piele
Îmi joacã sub pleoape –ca nişte aripi, cum spui-
Mâna Lui cum s-a întins din
celãlalt (…).
Mâna Lui m-a cusut pe mine
de tine; pe tine
de mine.
Atunci s-a împlinit ea, pânza…
Da, s-a prins albul de ochii tãi,
şi mi-au zburat pleoapele în tine,
de am rãmas treazã în mintea ta.
Cât am rãmas cu ochii fãrã uşi!!!
Şi cât de uşi am ramas de-atunci…

Transparentul

E lumea surda la cuvintele din Tine,
desi din telurile ei a mai ramas doar mita.
E omul acru de atata iad
care-ngrozeste inima din mine.
Si-as vrea sa vina-n lume ea, lumina,
sa ma-nconjoare strans pe dinainte
prin ochii mei care nu stiu sa simta
Divinul pur, iubirea mai fierbinte.
Sa vina-o zi care sa imi cufunde
dorintele in Tine...
Caci doar pribeag ce am ramas prin lume
Nu imi ajunge.
Astept lumina ca pe-o paine calda,
sa-mi infioare trupu-n sufletul din Tine,
si-atunci o sa tot joace-n mine multumirea:
chiar de pribeag voi fi. Voi fi in Tine.

Mai mult decat doruri

Am invatat sa imi caut si sa imi gasesc Dumnezeul in pantecele mortii, acolo unde incerc sa imi nasc viata, zilnic.
...unde ma urmaresc Saulii in fuga.
... cand asez hotarata pietrele in arma, tintind spre fruntea Goliatului care ma intampina.
Sunt atatea dorinte pe care le-as putea uita fara sa fi avut sansa se le gust implinirea, dar ceea ce ar aduce o moarte a tuturor implinirilor mele ar fi lipsa cresterii unei legaturi cu Creatorul.
As putea sa traiesc cu un vis neinfaptuit sau cu o cerere neascultata, dar as muri de indata ce as inceta sa fiu eu, insumi, o dorinta indeplinita a Lui Dumnezeu.
Nu mai intreb "cine esti Tu, Doamne, de pana si vantul ti se supune?", ci vreau sa ma smeresc (fericesc) in acceptarea adevarului ca El este Viata, si eu as fi doar moarte si intuneric daca nu L-as avea pe El- Domnul, lumina mea.